De vara

Ca tot vorbii despre mincare, mi-am mai amintit ceva: pentru mine aici lipseste foarte mult... brinza de burduf. Nu prea se gaseste. Am gasit mai demult, dar doar sfarimata (la cutie), la un magazin est-european de pe linga Hollywood. Cam departe. Cind eram prin zona ne opream si acolo, dar nu totdeauna aveau in stoc. Bineinteles ca nu plecam fara sa cumparam tot felul de cirnati romanesti, unguresti sau mai stiu eu de care. Mai luam uneori si crenvursti cum gaseam in Romania, dar sincer erau cam grasi, deci cam gretosi. De la o vreme nu prea am mai dat pe acolo, daca brinza de burduf tot nu prea gaseam (totdeauna se termina cu citeva zile inainte sa mergem noi), iar celelalte produse le gaseam si la Jons.

Absolut intimplator, la una din vizitele de shopping la Jons, am trecut si pe la brinzeturi, desi stiam ca ei nu tin brinza de burduf (de la vinzatoarele romance de acolo am aflat asta). Si desi brinza albastra de Roquefort nu prea ne-a tentat, ori ca era prea scumpa, ori ca mai laum de Brie si ne ajungea aia (stiu ca nu seamana deloc, dar asa ne-am orientat noi). Am tot mirosit blue cheese de-a lungul vremii, dar nu stiu cum de s-a facut ca nu am mirosit niciodata Danish Blue Cheese. Acum Citeva saptamini, la Jons, dupa cum spuneam, am trecut pe la brinzeturi si am dat din intimplare cu mina peste o bucata de blue cheese. Am luat-o si instinctiv am dus-o la nas s-o amushinez (asa fac cu aproape orice este de mincare si nu se afla in conserve/cutii vidate). Mare mi-a fost surpriza cind am simtit mirosul de... brinza de burduf. Ei da, chiar ca brinza de burduf mirosea. Bineinteles ca, dupa ce mi-a confirmat si Florin ca intr-adevar miroase a burduf, am luat bucata cu pricina ca sa vedem acasa si cum gusta. Nu prea scumpa Danish Blue Cheese-ul la Jons, deci merita incercarea. Ajunsi acasa am si sarit pe ea. Am gustat doar noi cei mari, iar eu am ramas pe veci indragostita de brinza asta (facuta cu culturi de Penicilium Roqueforti). Florin a zis ca e un pic cam tare gustul pentru... gustul lui, dar eu nu ma supar LOL. Deiu oricum nu maninca brinza de nici un fel, iar Raluca m-a intrebat: "mami, e ticata?" si nu am putut-o convinge macar sa guste. Mie-mi place la nebunie pt. ca si in Bucuresti, cind luam brinza de burduf mai "mild" la gust, o lasam intii afara citeva zile pina i se "ascutzea" gustul si de abia atunci era asa cum imi doream. Danish Blue Cheese este absolut perfecta pentru gustul meu, de acum mi-am gasit brinza preferata si aici.

Am mai cautat si in alte magazine blue cheese, sa nu mai mergem pina la Jons cind s-o termina cea cumparata la ei. Unele nu miros deloc a brinza de burduf (nu-mi dau seama a ce miros totusi), iar altele erau in cutii vidate, deci nu aveam cum le mirosi. Am mai gasit un fel care era aproape ca asta, dar un pic mai putin grasa (cam ca o telemea de vaca) si mult mai scumpa, dar in final am gasit - ghiciti unde - chiar la noi la fermier (adica la Farmer's Market), exact Danish Blue Cheese, grasa si un pic piscacioasa la limba, adica per-fec-ta! Pina si pretul este foarte bun. Si cind ma gindesc ca atita vreme am trecut pe linba brinza asta pe rafturi si nu (prea) m-a tentat s-o iau in mina si s-o miros... Eh, dar bine ca am gasit-o pina la urma, desi as putea spune ca ea m-a gasit, pt. ca bucata care mi s-a lipit de mina acum citeva saptamini era una lasata de alt client in alta parte decit unde erau toate brinzele... imputite LOL.

Cam atit cu brinzeturile pe ziua de azi. Va las ca ma duc sa-mi fac un sandvis cu piine prajita si cu brinzica d-asta mucegaita.