Inceput

Orice are un inceput pe lumea asta. Nu am tinut niciodata un jurnal, pentru ca mi se pare o violare a intimitatii gindurilor proprii chiar si numai asternerea acestora pe hirtie. Hirtia poate vorbi fara sa stim, asa ca gindurile mele prefera sa sada cumintele acolo unde le este locul: in mintea mea atit de incarcata si de zbuciumata.
Ei, dar cum toate au un inceput, iata ca vine o vreme cind, odata cu schimbarea anumitor cifre din fatza virstei, omul devine mai generos cu gindurile sale. O fi poate si teama de a fi uitat odata cu trecerea in nefiinta si atunci incearca imprimarea unor ginduri prin care cei dragi sa-si aminteasca de el? Se poate. Mie imi place sa cred ca este vorba de intelepciune cistigata in atitia ani de viata. Oricum nu voi asterne aici cele mai ascunse ginduri, ci doar cele care pot face placuta intilnirea peste ani intre rindurile scrise de mine si rindurile altor oameni care vor sa lase inscris macar virtual, daca nu in piatra, un semn al trecerii lor printre noi.
Nu am pretentii de mare scriitor, nu am aceasta rabdare, dar sper ca cei care vor veni aici sa citeasca cele lasate de mine, o vor face cu placere sau cel putin fara prea mare plictiseala.