Ca sa-mi mentin promisiunile fatza de copilul meu drag ne-am hotarit sa incepem demersurile de emigrare spre tari indepartate. Cu cit mai indepartate, cu atit mai bine. Prin 2002 am batut de mai multe ori drumul pina la Consulatul Australian, dar conditiile lor nu erau deloc incurajatoare. Dupa ce cu citiva ani inainte incercasem si la Consulatul Noii Zeelande si primisem aceleasi informatii descurajante, insemna ca trebuia sa ne cam luam gindul de la tarile de la antipozi.
Prin 2002-2003 am inceput sa sapam mai adinc pentru a afla conditiile de emigrare in Canada. Asadar am participat la sedintele de informare sustinute de un ofiter de imigrari canadian care venea tocmai de la Biroul din Viena in Bucuresti, la sala ARCUB, pentru a ne raspunde la orice intrebari am fi avut si a ne prezenta cite ceva despre Quebec. Pentru ca am uitat sa spun ca de fapt Biroul de Imigrari din Viena se ocupa cu imigrarea in Quebec. La fiecare 3 luni aveam aranjat sa am liber in ziua cu sedintele de informare, pentru ca - fiind sustinute in limba franceza - trebuia sa ma duc, sa iau notite si sa pun si eventuale intrebari.
Si uite asa am inceput noi incet-incet sa construim dosarul de emigrare in Quebec. Florin era cam disperat numai gindindu-se la frigul din Montreal (unde am fi vrut sa ajungem, avind prieteni acolo), dar si la limba franceza pe care nu o stia deloc (nu ca acum ar fi invatat ceva). Deja spre sfirsitul anului 2003 eram in cautare de profesori de limba franceza prin Bucuresti, pentru a-l pune pe Florin la ingrasat porcul in limba franceza.
Stiu ca totul a decurs cam incet, dar probabil ca asa a fost sa fie, sa nu avem noi gata dosarul pentru Quebec, pentru ca sa ajungem intr-un final aici unde ne aflam acum.
In decembrie 2003 am aplicat la "loteria viz(s)elor" in ultima zi si chiar in ultima ora de primire a aplicatiilor. Cu greu s-a lasat Florin convins sa ne oprim la un studio foto ca sa ne facem pozele corecte pentru a putea aplica. Incercasem deja si acasa la Dragos, dar pozele facute la ei nu erau chiar dupa standardele americanilor. Pe data de 30 decembrie (parca), intr-o scurta vizita la soacra mea in Drumul Taberei, trecuram prin fatza unui studio foto si atunci l-am convins pe DH ("dear husband" pentru cine nu stie) sa intram si sa ne facem toti trei poze. Cu discheta in minuta ne-am grabit apoi spre casa, pentru a mai prinde perioada de aplicare chiar inainte de inchidere. Apoi am uitat ca am aplicat, exact cum fuseseram sfatuiti.
Prin 2002-2003 am inceput sa sapam mai adinc pentru a afla conditiile de emigrare in Canada. Asadar am participat la sedintele de informare sustinute de un ofiter de imigrari canadian care venea tocmai de la Biroul din Viena in Bucuresti, la sala ARCUB, pentru a ne raspunde la orice intrebari am fi avut si a ne prezenta cite ceva despre Quebec. Pentru ca am uitat sa spun ca de fapt Biroul de Imigrari din Viena se ocupa cu imigrarea in Quebec. La fiecare 3 luni aveam aranjat sa am liber in ziua cu sedintele de informare, pentru ca - fiind sustinute in limba franceza - trebuia sa ma duc, sa iau notite si sa pun si eventuale intrebari.
Si uite asa am inceput noi incet-incet sa construim dosarul de emigrare in Quebec. Florin era cam disperat numai gindindu-se la frigul din Montreal (unde am fi vrut sa ajungem, avind prieteni acolo), dar si la limba franceza pe care nu o stia deloc (nu ca acum ar fi invatat ceva). Deja spre sfirsitul anului 2003 eram in cautare de profesori de limba franceza prin Bucuresti, pentru a-l pune pe Florin la ingrasat porcul in limba franceza.
Stiu ca totul a decurs cam incet, dar probabil ca asa a fost sa fie, sa nu avem noi gata dosarul pentru Quebec, pentru ca sa ajungem intr-un final aici unde ne aflam acum.
In decembrie 2003 am aplicat la "loteria viz(s)elor" in ultima zi si chiar in ultima ora de primire a aplicatiilor. Cu greu s-a lasat Florin convins sa ne oprim la un studio foto ca sa ne facem pozele corecte pentru a putea aplica. Incercasem deja si acasa la Dragos, dar pozele facute la ei nu erau chiar dupa standardele americanilor. Pe data de 30 decembrie (parca), intr-o scurta vizita la soacra mea in Drumul Taberei, trecuram prin fatza unui studio foto si atunci l-am convins pe DH ("dear husband" pentru cine nu stie) sa intram si sa ne facem toti trei poze. Cu discheta in minuta ne-am grabit apoi spre casa, pentru a mai prinde perioada de aplicare chiar inainte de inchidere. Apoi am uitat ca am aplicat, exact cum fuseseram sfatuiti.
Dupa Anul Nou 2003-2004 am reinceput pregatirea dosarului de imigrare pentru Quebec. Am primit si ajutor din partea prietenilor din Montreal, care ne-au trimis adresa lor pentru a o trece pe formularele de aplicatie (primeam puncte in plus daca aveam prieteni acolo, si mai multe daca am fi avut rude, dar nu aveam). A venit si Pastele, a trecut... Viata mergea inainte. Deja ne gindeam cum sa facem rost de banii necesari pentru interviul cu canadienii...
... Cind, pe la sfirsitul lui mai, am primit acasa o Notification Letter. Dar despre asta in episodul urmator.
No comments:
Post a Comment